1000% Chocolate

...Restul este istorie.
 
AcasaPortalCăutareUltimele imaginiÎnregistrareConectare

 

 I got nothing against God

In jos 
2 participanți
AutorMesaj
Choctail
Chocmin
Chocmin
Choctail


Mesaje : 229
Data de înscriere : 02/12/2011

I got nothing against God Empty
MesajSubiect: I got nothing against God   I got nothing against God Icon_minitimeDum Dec 18, 2011 5:42 am

Un fic marca by me care are ca personaje principale prietenii mei~

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Titlu: I got nothing against God; Nu am nimic impotriva Domnului
Autor: Les de Bluwin
Warning: +13 sau poate +15
Rezumat: Cand perfectiunea este prea batatoare la ochi, un baiat obisnuit intra la banuieli.

Primul capitol ~ I’ve got nothing against God

<<A aparut de nicaieri. Nimeni nu stie cu adevarat cine este. Este al naibii de perfect si pare ireal!>>
Intr-o clasa prafuita, dintr-un oras prafuit si o tara la fel de murdara exista cineva diferit de toti oamenii de pe Pamant. Acel cineva era un baiat cu parul brunet si tente albastrui. Doua smaralde care bateau spre safire ii serveau drept ochi si-i dadeau un aer inocent ce te obliga parca sa-l iei in brate. In acea zi plictisitoare de luni, privea la copacul din spatele geamului de termopan. Frunzele pictate cu galben si portocaliu ofereau un spectacol cromatic unic. Baiatul ofta din nou si privi din nou silueta atletica a colegului sau de clasa. Parul lung si negru ca o noapte fara stele ii cadea in valuri pe spate. In costumul negru, din piele se reflecta lumina oferita de soare si-l facea parca sa straluceasca. „...ca un inger.” Isi zise baiatul si prefera sa revina la copacul de afara. Ora decursese normal. La fel ca in fiecare zi, brunetul raspunse la fiecare intrebare a profesorului. Asa se intampal de o luna deja. Lectiile aveau loc intre cel ce preda si acel elev transferat in mijlocul semestrului. Din prima saptamana primise o gramada de note, la fel de perfecte. „Care naiba e defectul nenorocitului astuia!?” Aceeasi intrebare ii zbura prin creier de cateva zile. Poate ca pentru ceilalti era ceva normal. Dar nu si pentru el. El stia ca este ceva anormal cu brunetul, dar nu stia exact ce. Clopotelul il trezi din visare. Il urmari cu privirea pe brunetul care se ridica din banca lui si iesi din clasa. Insa, azi rutina se schimba. Se ridica si el si merse dupa „inger”. Dar, contrat presupunerilor sale, nu facea nimic anormal. Bea apa ca o persoana obisnuita. Manca ca o persoana obisnuita...era o persoana obisnuita. Atunci, ce era in neregula cu el? Aparenta perfectiune? Frumusetea iesita din comun, nepamanteana? „Ce este in neregula cu el?” Se intreba si reveni in clasa. Dar, nu renunta atat de usor. Zilele urmatoare il urmari din nou. Asa afla unde locuia si faptul ca in fiecare duminica mergea la biblioteca locala. Acolo se intalnea cu o anumita domnisoara careia nu-i spunea niciodata pe nume. Dupa cateva ore petrecute impreuna, fiecare o lua pe drumul sau si nu-si mai vorbeau toata saptamana. Era ciudat ca brunetul nu prea intra in contact cu ceilalti si cu toate astea, toti il stiau pe Lifaem de Bluwin, francezul transferat de la 9 B. Dar, baiatul renunta sa mai caute indicii despre ce-l facea pe noul venit atat de perfect. Parea ca „victima” realiza ca era urmarita si-si ascunse urmele. In acel moment, ancheta se opri si stagna cateva saptamani bune pana prin decembrie, intr-o ora tipica de matematica:
-Se numeste conjunctie—
-Da cu virgula.
Toate chipurile se indreptara spre baiatul care vorbise si-l intrerupse pe profesor.
-Domnule Anton, aveti ceva de comentat?
-Nu, domnule. Imi pare rau. Continuati.
-Acum ca avem acordului preamaritului domn Anton...
Profesorul continua sa predea lectia, dar baiatul nu se putea concentra. „Tinta” sa era chiar in banca din fata lui. Incalcase una din regulile conversatiei si dupa matematica, avea religie. Era una din putinele materii la care francezul nu excela. Dar, cine ar fi crezut ca acea ora aparent normala, se va schimba radical? Nimeni, desigur. Aparentele sunt facute sa insele mintea umana. Sunt create doar ca sa ascunda adevarul. De aceea, acea zi „parea” normala. De aceea, acel elev transparent „parea” normal. De aceea, totul „parea” normal. In ora de rleigie, Lifaem fusese chemat in biroul directorului. Singurul din clasa care avea o presimtire rea in legatura cu asta era „domnul” Anton. Asa ca, se scuza si iesi din clasa. Merse desigur pe urma francezului. Cum se astepta, acesta nu se indreptase spre biroul directorului, ci spre acoperis. „Si ce anume face un elev model ca el, acolo?” Se intreba privindu-l din umbra. Intotdeauna ii fusese teama de inaltimi si nu avea de gand sa experimenteze privelistea de pe liceu. Dar, cu frica sau fara trebuia sa afle. Trebuia sa stie de ce. Trebuia sa...


Personaje:
Lucian Anton- [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Lifaem de Bluwin- [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Sus In jos
https://1000chocolate.forumgratuit.ro
Chockolate
40% Chocolate
40% Chocolate
Chockolate


Mesaje : 140
Data de înscriere : 06/12/2011
Varsta : 26
Localizare : Nowhere

I got nothing against God Empty
MesajSubiect: Re: I got nothing against God   I got nothing against God Icon_minitimeDum Dec 18, 2011 6:07 am

Hmm...Domnul Lifaem de Bluwin m-a facut curioasa. Foarte bine scris si povestit acest capitol ^^. Imi place si deabea astept urmatorul capitol! ~.^
Sus In jos
Choctail
Chocmin
Chocmin
Choctail


Mesaje : 229
Data de înscriere : 02/12/2011

I got nothing against God Empty
MesajSubiect: Re: I got nothing against God   I got nothing against God Icon_minitimeDum Dec 18, 2011 6:19 am

Al doilea capitol ~ Illusion of Spade

Trebuia sa se apere de ceea ce urma. Privi in jurul sau. Nimic. „Unde s-a putut duce? L-am vazut cand a urcat pe aici.” Isi zise derutat. Dar, cand dadu sa plece inapoi in clasa simti ceva rece si ascutit pe gat. „Un cutit?” Era speriat, si nu putea nega asta. Ii era teama ca putea sa-si piarda viata la o varsta atat de frageda. Inchise ochii ingrozit de adevar. Insa, o voce melodioasa si atat de familiara il facu sa tresara.
-Cine esti si de la ce clasa? Ce cauti aici?
-Lucian Anton, 9 B.
Nu raspunse si la ultima intrebare a atacatorului pentru ca i se parea ciudat sa spuna cuiva ca-l urmareste. Totusi cum de nu auzise pasii brunetului? Stia ca acesta merge diferit de baieti si chiar de fete. Avea un mers elegant, ca si cum ar fi pe podium in fiecare secunda a existentei sale. Intotdeauna atent cu ceilalti. Intotdeauna elegant. Intotdeauna perfect.
-Ce cauti aici?
Repeta intrebarea cu vocea sa melodioasa. „Unde dumnezeu se nascuse de era multi-talent?” Se intreba pentru a mia oara in ultimele saptamani, Lucian.
-Pai..
Cutitul aproape ca isi facea drum pe gatul baiatului.
-Nu te gandi sa ma minti.
-Nu..nu! Doar ca...pai...stii?
-De ce ma urmaresti?
„Hotaraste-te o data la ce vrei sa-ti raspund.” Isi zise cumva suparat ca schimbase intrebarea. Ii simtea arma rece care-i ranea gatul si nu-l prea lasa sa respire. Simtea cum il strangea de mana stanga, cea pe care si-o rupse in vara. Ii simtea corpul atlectic cum se presa de al sau. Simtea toate astea si totusi nu putea raspunde intrebarilor celuilalt. Poate daca tragea de timp, brunetul ar fi renuntat. Sau...se enerva, ii taia beregata si scapa de un obstacol enervant.
-Pentru ca esti prea perfect.
Atunci, stransoarea incepu sa slabeasca pana cand ii dadu drumul.
-E batator la ochi?
-Pentru idiotii ca cei din clasa, nu. Pentru mine, da.
Isi ascunse un chicotit cu mana stanga. Rasul sau i se parea ca de clopotel, sau urechile il inselau tocmai atunci? Era atat de delicat incat semana cu rasul unei femei. Insa, in fata mea era un baiat de vreo saisprezece ani, care parea mult mai matur de atat.
-Esti interesant, Lucian.
Ii spuse cu un zambet bland. Cine stie ce secrete ascundea acea arcuire a buzelor sale rozalii. Fara sa poata controla ceea ce facea, ochii ii zburara spre acele doua petale a atacatorului. Nu si-a dat seama ca se holbase decat atunci cand a fost fulgerat cu privirea rosiatica a celuilalt. Din prima zi, se intrebase daca purta lentile. Desigur, in cateva ore a aflat ca nu pentru ca niste colege „inteligente” l-au intrebat direct si fara ocolisuri. Baigui un „scuze” timid. Aproba si se intoarse sa plece. Ii zise ca ne vom revedea in clasa si sa vina sa stea cu el pentru ca ai lor colegi de banca lipseau. A murmurat un „da” si putea sa jure ca era imposibil pentru urechea umana sa auda acea soapta. Dar, el o facuse. Incepea sa creada ca nici macar nu este om.
-Este ilogic, Lucian. Doar nu este vampir sau elf sau alta fiinta magica
Spuse vorbind evident cu el insusi. Il urma pe scari in jos si dupa cum le-a fost intelegerea, s-a mutat langa el. Abia atunci, a observat ceva nou. Mirosea a lavanda. Cum era posibil ca cineva ca el sa miroase a flori si sa nu fie luat peste picior? Cand el venise la scoala cu parfum de lacramioare de la sora lui, toti isi batusera joc. Dar de el, nu se lua nimeni niciodata. Ce avea el in plus?...Exceptand frumusetea, eleganta, inteligenta si toate celelalte calitati care sunt prea multe ca sa fie scrise aici.
-Lucian? Esti bine?
Din nou, cazuse pe ganduri incat nu mai auzea sau vedea nimic. Cand isi intoarse smaraldele spre sursa sunetului se lovi de un chip ingrijorat. Nimeni nu mai fusese tulburat pentru el. Era un sentiment nou si diferit. Inghiti in sec si bombani un „Sunt ok.” foarte stalcit si de neinteles. Simtea privirile pline de ura a unor colegi. Aproape ca auzea comentariile lor lovindu-l ca niste sageti: „Ce cauta un tip ca el cu Lifaem?” sau „Cum indrazneste sa se apropie de el?”. Mereu fusese respins de societate din cauza ca avea un talent inascut pentru calculatoare, dar nu avusese niciodata resursele necesare. Nici el nu-si mai amintea de cate ori se rugase ca parintii lui sa castige mai multi bani ca sa poata avea si el un calculator performant pe care sa poata lucra asa cum trebuia. Dar, nu se intamplase niciodata asa ca la un moment dat, renuntase la rugi. Isi abandonase chiar si credinta in Dumnezeu. Nimeni nu-l mai putea convinge ca o forta superioara il proteja.
-Ce ora avem?
Intreba aceeasi voce armonioasa ce semana asa mult cu trilul privighetorilor.
-Informatica.
Francezul facu o grimasa si dezaproba. Acea materie era una din putinele la care elevul transferat nu era perfect. Abia stia sa deschida si sa inchida un calculator. Sa foloseasca programele din el era deja prea mult. Lucian zambi si hotara sa-i spuna noului sau coleg de banca de ce comportamentul sau era batator la ochi.
-Asta e unul din motivele care ma bagara la banuiala.
-Cum asa?
-Pai, in ziua de azi, oricine stie sa foloseasca un calculator. In schimb, tu te porti de parca nu ai vazut asa ceva in toata viata ta. Si asta, este teoretic, practic si logic vorbind imposibil.
Pe toata perioada in care ii explicase, Lifaem nu-si luase ochii de rubin de la el. Era atent si baiatul avea impresia ca nici macar nu clipise.
-Poti tine un secret?
Sus In jos
https://1000chocolate.forumgratuit.ro
Chockolate
40% Chocolate
40% Chocolate
Chockolate


Mesaje : 140
Data de înscriere : 06/12/2011
Varsta : 26
Localizare : Nowhere

I got nothing against God Empty
MesajSubiect: Re: I got nothing against God   I got nothing against God Icon_minitimeDum Dec 18, 2011 6:26 am

Ai fost mai rapida decat credeam. Ehm...ca si capitolul precedent este scris si povestit bine,poate si mai bine ca primul! Astept capitolul urmator *grin* Good luck! ^^
Sus In jos
Continut sponsorizat





I got nothing against God Empty
MesajSubiect: Re: I got nothing against God   I got nothing against God Icon_minitime

Sus In jos
 
I got nothing against God
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
1000% Chocolate :: Fan Area :: Fan Fiction-
Mergi direct la: