Fangs and books

Se uita speriat la ceas apoi revazu in minte orarul. Avea psihologie in partea celalta a cladirii si mai mult ca sigur intarziase. Grozav, chiar grozav! Sa-i fie invatatura de minte sa nu il mai sune pe Tadao decat daca e in pauza mare...si probabil nici atunci. Se grabi spre clasa si inghiti agitat in sec atunci cand intra. Murmura un salut si niste scuze adresate profesorului. Norocul lui era ca era un elev eminent la materia aceea asa ca mica lui intarzziere nu ii aduse nicio mustrare.
Din pacate intarzierea avea alte consecinte. Toti ochii din clasa erau pe el iar privirile si chicotelile colegilor lui il urmarira pana in spatele clasei. Acolo il lovi iar ghinionul, banca lui era deja ocupata de ...un necunoscut. Lasand capul si mai jos decat era deja, se aseza in banca si se ruga la toti zei din shintoism si sfintii din catolicism ca ora aceea sa treaca cat mai repede.
Si probabil ar fi trecut daca pe langa vocea profesorului care termina de facut prezenta, nu se auzeau si glasurile colegilor lui repetand acea porecla pe care el o ura.

Auzindu-l vorbind o singura intrebare ii zbura prin minte: de ce el? De ce trebuise sa intarzie la ora aia si sa rada toti de el.? Asta era clar cel mai nepotrivit mod de a face cunostinta cu cineva.
-Nu chiar, spuse el scurt incercand sa se salveze. Daca ar fi spus "da" parea ca face pe victima, iar daca ar fi negat ar fi fost si mai aiurea.
Se simti usurat cand profesorul incepu sa predea iar colegii lui lasara batjocura in vafoarea atentiei pe care i-o acordau profesorului. Stia deja lectia caci i se paruse interesanta si ii facuse un rezumat cu o seara inainte.
Isi scoase creionul din penar si isi scoase agenda din ghiozdan. incepuse cu o zi in urma sa lucreze la un model de motocicleta si se apuca sa il continue. Inconjurase caietul cu bratele ca sa para ca scrie. Nu voia sa auda zvonuri cum ca se crede atat de bun la pdihologie incat isi permite sa faca desene in timpul orei.

Ingheta cu creionul in mana cand ii auzi intrebarea. Cine era acest individ si de ce nu il putea trata asa cum o faceau toti ceilalti? De ce nu il putea ignora?
-Da. Raspunse monosilabic si ignora intrebarea ascunsa. Sau poate nu chiar bine sa o ignore. Kendou Yuki, murmura el tinand inca ochii pe foaie. Spera sa nu auda iar clasica comparatie cu sabia din zapada fragila. nu la asta se gandisera parintii lui cand ii pusesera numele ala. Zapada nu era doar moala si pufoasa. Era rece si periculoasa si daca era lasata suficient din ea putea fi creata o replica destul de tare a unei sabii de bambus. Desigur ca nimeni nu se gandea si la aspectul asta al numelui sau si toti priveau doar partea amuzanta.
Asa facuse si Shunsuke cand auzise prima data numele, fusese nevoie de explicatiile amanuntite ale lui Mizuki si de dorinta nestapanita a lui Hiro de a merge cu sania ca sa se prinda si el de ce putea ascunde numele fiului sau.
Se apuca din nou de desenat cautand sa faca un model interesant pentru partile metalice. Era plictisit de clasicele flacari si cranii.

Incerca sa-i memoreze numele, dar nu reusi. Erau prea multe consoane si nu avea nicio sansa sa-l pronunte vrodata corect. Tipul era probabil un gaijin venit din Germania, dupa nume. Vorbea totusi o japoneza impecabila ceea ce il mira. Probabil fusese crescut in Osaka.
[Nu esti prea vorbaret, nu?]
Asta se putea interpreta. Era destul de vorbaret cu parintii lui si cu Tadao si Hiro, dar nu vorbea cu ceilalti pentru ca toti il cam desconsiderau. Asa ca preferase sa taca.
-Depinde, spuse el din nou scurt. Macar de data asta nu mai era un raspuns monosilabic.
Ridica capul ca sa isi dea seama pe unde ajunsese profesorul cu explicatiile in caz ca ii pica vreo intrebare surpriza. Un pannou de pe perete ii dadu o idee de model asa ca se apuca sa il schiteze.

Continua sa ii puna intrebari, pana acum atitudinea lui ar fi fost considerata aroganta si ceilalti l-ar fi ignorat. dar, tipul asta continua sa-i puna intrebari. Ca si cum chiar ar fi fost interesat de parerile lui. In afara de Tadao care chiar nu stia nimic de el, nimeni din Osaka nu mai paruse interesat de parerile lui.
-De persoana, raspunse din nou scurt. Era un raspuns chiar logic. De ce altceva ar mai fi putut sa depinda cheful lui de vorba? De starea vremii,? De ora? Clar nu. Totul depinde de persoana cu care statea de vorba si de felul in care aceasta in trata.

Se incrunta, ce voia sa spuna cu asta? Cand spusese el ca suferea de ceva? Termina de facut modelul si lasa creionul jos tosnindu-si degetele.
Isi ridica intr-un final ochii spre el nerenuntand la privirea incruntata.
-Adica? intreba el putin mirat de spusele lui. Mai ales ca din ora mai era mai mult de zece minute. Incepu sa bata cu degetul in agenda cat astepta raspunsul colegului sau de banca. Ce te face sa crezi ca sufar?

Tipului astuia chiar parea sa-i pese de ce se comportase Yuki asa. Chiar era interesat de ceva ce avea legatura cu el.
-Asta nu inseamna ca sufar, spuse el continuand sa il priveasca. Sunt multe persoane care isi pun un scut de raceala in jurul lor cand intalnesc persoane noi. E o metoda riscanta dar eficace da a nu suferi mai tarziu. Fusese ranit destul de colegii lui iar scutul lui era destul de gros si iti trebuia ceva talent sa-l spargi.

Bineinteles ca era sigur. Nu prea se omora cu compania celor din Osaka, dar nici nu putea trat fara ea. Aici se nascuse si crescuse deci trebuia sa ii suporte. Se impacase de mult cu gandul ca felul lui de a fi era diferit de al celorlalti si chiar daca era sensibil si cuvintele lor il raneau, se obisnuise cu asta.
-Foarte, spuse el zambind si se intoarse la desenul lui. Trebuia sa geseasca o culoare potrivita pentru motocicleta. Din pacate nu avea la el toata gama de nuante de acasa, dar putea sa faca o incercare cu ce avea.

Privi cu coada ochiului la el dupa ce isi insemna pe caiet exercitiile pe care le avea de facut. Clipi nedumerit si se uita atent la el. Cumva parul lui se schimba? Sunetul clopotelului cateva secunde mai tarziu il facu sa nu se mai holbeze la el. Se apuca si isi stranse repede lucrurile. Nega cu putere ceea ce vazuse, era imposibil ca parul cuiva sa isi schimbe pur si simplu culoarea. Se ridica din banca si cu ghiozdanul in spate se grabi spre iesirea din clasa.

Daca inainte era doar putin surprins, zgomotul becurilor sparte il ingrozise. Merse mai repede spre usa sperand ca cei de la administratie nu plecasera. Cineva trebuia sa ii anunte ce se intampla in clasa.
Inclestarea bratului lui pe al sau il facu sa se opreasca in mijlocul drumului si sa intoarca capul spre el.
-Ce vrei? suiera el ascunzand spaima pe care o simtea. Nu stia cine era tipul asta, dar simtea ca e ceva necurat in legatura cu el. Isi pipai instinctiv buzunarulde la geaca. Bun, nu isi uitase acasa spray-ul clacrimogen.

Sa-si ceara scuze? Pentru ce naiba sa-si ceara el scuze? Nu-i facuse nimic. Se smuci din stransoarea lui, Alex era mai puternic de cat parea.
-Nu vad pentru ce iti ceri scuze, si da-mi drumul! spuse el privindu-l urat. Da, probabil ca i-ar fi mers sa se uite urat la el daca nu ar fi avut acea fata de copilas. Se mai smuci o data, ce voia tipul asta de la el pana la urma? Mintea lui incepuse sa lucreze . becurile nu se puteau sparge toate dintr-o data. Ceva le facuse sa se sparga.

Din ce intelegea el, Alex era de vina pentru ca se sparsesera becurile. Inghiti in sec si stranse mai tare bareta ghiozdanului. Cand vazu acea stralucire, simti cum un urlet de spaima mai are putin si ii iesea pe gat. Se abtinu si incerca sa adopte o atitudine cat mai calma.
-Eu, trebuie sa plec! spuse el si iesi repede pe usa lasand-o deschisa in urma lui. Fugi sa-l caute pe gardian si sa-l anunte de becurile sparte.