Just in my chocolate room

Corey intra linistita in camera lasandu-si singura valiza langa pat.Noua ei camera avea o priveliste destul de draguta, iar camera era potrivita.Se bucuca cand vazu ca totul era deja aranjat, pe placul ei.Trebuia doar sa schimbe putin la aspect si totul era bine.Destul de obosita cu drumul, Corey se intinde pe pat atipind pentru cateva minute.
Ce viata...mai bine zis ce drum obositor....spune fara sa-si dea seama ca zice cu voce tare.

Ren:
Douazeci sau nouazeci? Se intreba privind usa cu numarul 20, scris cu auriu, pe ea. Ofta. Mai bine ar fi acceptat foita cu numarul de la secretara. I-ar fi fost mult mai simplu acum si nu s-ar mai fi chinuit sa-si aminteasca. Bine, poate daca nu s-ar fi dus sa-si rezolve niste afaceri inainte sa vina la Conac, ar fi retinut. Intr-un fel era doar vina lui ca pusese munca inaintea liceului. Ofta din nou si-si trecu degetele prin parul negru-albastrui. Batu usor, ca si cum i-ar fi fost frica sa intre pur si simplu. Era ironic, lui nu trebuia sa-i fie frica. Nu avea dreptul sa-i fie teama de ceva. Astepta raspunsul. Dar...daca nu e nimeni inauntru? Nu pot astepta o fantoma sa-mi deschida. Isi zise dar nu deschise usa.

Privi nedumerita usa.Cine ar fi putut bate la usa?Probabil s-o fi incurcase cineva sau se fi intamplase ceva...Se apropie cu pasi marunti, nicidecum infricosati si deschide usor usa, observand un baiat.Ii zambi dupa ce ii spuse:
Buna.

Ren:
Da, salut. Spun fara sa iau in cosiderare cum arata sau ca imi zambise. Scuze pentru deranj, dar vroiam sa stiu daca ai cumva doua paturi, sau am greist camera. Completez analizand scurt ceea ce puteam vedeam din camera. Nu reuseam mare lucru, dar tot era bine. Dragut, putin prea cam colorat, dar puteam rezolva in caz de ceva.

Se uita in spate in camera si vazu si al doilea pat....Ciudat, parca nici nu fusese acolo...caci ea nu-l observase.Se intoarse cu acelasi zambet si ii raspunse:
Cred ca nu ai gresit camera...sunt doua paturi aici.

Ren:
Ridic dintr-o spranceana. Nu-ti face griji, o sa ma mut in vreo saptamana. Spun dand din mana a lehamite. Nu trebuia sa se simta stanjenita in preajma mea. Eu dormeam foarte putin si preferam sa-mi pierd noptile cu afaceri. Imi permiti? Intreb si-i fac semn ca vreau sa intru in camera. Pana la urma, ma tinea la usa.

Nu am nimic in potriva.Poti sa ramai cat doresti. spuse si se dadu la oparte simtind ca l-a suparat putin.Isi duse privirea spre podea si zambetul ei prietenos deveni unul...poate putin fortat daca il putea numi asa.

Ren:
Mersi. Esti o dulce. Spun pe un ton putin cam rece, dar nu aveam ce face...Asa eram eu si o schimbare acum era foarte greu de infaptuit. Traisem asa toata viata, cel putin de cand fugisem de acasa din cauza lui Akira. Nenorocita persoana.

Simti foarte usor ca baiatul nu o spusese decat de umplutura.Asta o facu sa se simta ca orezul din sarmale, care pentru ea nu-si avea rostul.Incerca sa zambeasca, dar oricat s-ar fi straduit, buzele ei ramasesera suparate.

Mi-am lasat micul bagaj pe celalalt pat si am privit pierdut fereastra. Mi-am trecut in revista ce trebuia sa fac in urmatoarea noapte. Alt somn pierdut. Eram nevoit sa dorm ziua urmatoare ca de obicei. Ma intorc ca sa-i spun fetei sa-mi dea cheia ca veneam dimineata si ea ar fi incuiat cu zavorul. Brusc, devenise trista. Esti bine?

Da.Spuse intorcandu-si privirea in alta parte.Deodata nu vroia sa mai fie nici asa de prietenoasa, nici asa de zambareata cum fusese pana acum.Se gandea cu nu se merita sa se osteneasca atat pentru cineva necunoscut care nici macar nu era prietenos cu ea.

Te-am intrebat pentru ca esti mult mai ...amara acum si ma gandeam ca eu sunt vinovat. Spun incercand un zambet bland. Am esuat lamentabil. Pur si simplu, nu stiam cum sa fiu amabil cu cei din jur. Traisem atat de mult singur, si cum sa fiu dragut era aproape un mister. Nimeni nu mai fusese amabil si mie mi se paruse perfect normal.

Nu, nu esti deloc vinovat.Si eu nici nu sunt acum...mai amara. Spuse zambind fortat astfel incat sa-si dea seama ca nu sunt foarte incantata si nici fericita.Dar mai apoi zambesc adevarat si ii spun:
Daca te derajeaza ceva la camera putem schimba...

Nu. E buna asa cum e. Raspund analizand peretii. Nu ma prea interesasera camerele in care stateam pana acum. Invatasem sa ma multumesc cu putin, asa ca din punctul meu de vedere, incaperea era buna asa cum era. Atata timp cat aveam un acoperis deasupra patului, eram fericit.

Sigur...?Poate vrei altceva... intreba vrand sa fie sigura ca camera era pe placul lui. Poate iti mai trebuie ceva...stiu si eu....daca nu gasesti ceva sa ma intrebi. ii mai spuse in timp ce se indrepta spre baie cu un prosop in mana. Merg sa fac un dus..

Distractie placuta. Spun privind din nou pe feeastra. Aveam priveliste frumoasa, merita. Imi ascund un cascat cu mana stanga. Speram ca noaptea urmatoare sa dorm mai mult. Imi era atat de somn. Imi frec usor ochiul drept si fara sa mai realizez daca fata plecase sau nu, ma asez pe pat pentrun un somn bine meritat.

Intra in baie fara sa se mai uite in spate.Merge in dus si isi samponeaza bine parul dupa care si-l clateste si isi sapuneste si corpul.Dupa ceva timp iese cu un prosop pe ea si isi usuca parul.Isi aduce aminte ca hainele ei erau in camera si fiind doar cu prosopul pe ea ii era tare rusine sa mearga sa-si ia hainele.

Ma uitam pierdut la tavan. Ma gandeam daca mai dura mult baia fetei pentru ca aveam si eu nevoie de un dus scurt care sa ma relaxeze. Las un oftat sa-mi scape. Nu-mi prea placea sa astept. Era unul dintre micile mele defecte. Nu aveam rabdare. Ma ridic si bat usor in ua de la baie. Mai ai? Intreb chiar daca nu eram sigur daca ma auzise.

Se speriase putin cand auzi vocea baiatului, tresarind.Nu stia exact ce sa-i spuna...doar zise tremurat: Am uitat sa-mi iau hainele sa ma schimb... credea ca baiatul ori va incepe sa rada, ori o va face in toate felurile posibie.Nu stia la ce sa se astepte...

Am facut o pauza scurta in vorbire ca sa ma gandesc putin la o solutie. Nu mi-a venit nicio idee buna. Unde sunt? Intreb hotarat sa o ajut cu mica ei problema. Daca nu faceam asta, atunci puteam fi numit fara vreo problema "cub de gheata". Si eu chiar nu imi doream asta. Un titlu de "tip rece" imi era suficient.

Pai...pe pat. ii spuse foarte uimita de reactia baiatului.Si era asa linistita ca el nu a ras de ea.Isi trecu mana prin par si apoi o duse la frunte care era cam fierbinte.Isi musca putin buza de jos si incepu sa bata iurea cu degetele in usa asteptand ca noul ei colegut de camera sa-i aduca hainele si sa nu mairataceasca prin baie doar intr-un prosop.

ooc: Te rog sa editezi si sa scrii minim trei randuri.,

bic: Aprob chiar daca nu ma putea vedea. Devenise un tic sa aprob chestiile cu care eram de acord. Ma aproprii de patul ei si sunt imediat invadat de un parfum minunat. Iau hainele fara sa mai ezit si ma intorc la baie. Bat usor ca sa-i dau de inteles ca ii adusesem hainele si doream sa-mi deschida putin. Nu aveam chef sa o vad pe ea goala sau ceva de genul. Vroiam doar sa scap de asta si atat. Urma randul meu sa fac un dus.

ooc: Ii ghini acuma?

bic: Deschide putin cat sa-i ia hainele din mana si inchide rapid usa.Un gand nebunesc ii venea in minte si incepu sa zambeasca cu at se afunda mai mult in el.Ar fi fost ceva sa-i spuna ca nu's bune hainele...dar era o prostie venita in minte pe moment.Se imbraca repede cu hainele lasandu-si parul desprins.Iesi din baie si-i spuse baiatului: Multumesc.

ooc: Da.

bic: Fata isi lua hainele si in sfarsit puteam sa fac si eu un dus. Bine, nu puteam chiar in secunda doi...dar, aveam dreptul. Las un oftat sa scape inainte sa ma asez din nou pe pat. Prin minte imi trec o gramada de imagini de cand plecasem in fuga din celalalt oras. Ma grabisem si nu stiam sigur daca luasem o anumita carte,

O mirase putin tacerea baiatului, dar se gandi ca el era nervos si suparat pe ea, asa ca nu mai spuse nimic si se indrepta spre patul ei unde o astepta bagajul nedesfacut.Isi aseza hainele in dulap, iar pemicuta masuta de langa pat isi aseza cateva din micutele si putinele ei lucrusoare.Nici nu putea sa il priveasca pe baiat...ii era asa de frica....si nu stia de ce.