White and bitter chocolate

Isi alesese camera cu bagare de seama. Era micuta, dar perfecta pentru o persoana ca Zero. Lumina nu se straduia sa intre pe ferestre, ceea ce adauga un punct in plus preferintelor baiatului. Ferestrele destul de mari erau acoperite de niste perdele inchise la culoare care impiedicau lumina soarelui sa intre. Zero isi dadu jos geanta de pe umar si o arunca intr-un fotoliu de langa usa. Isi trecu o mana prin parul alb ca zapada si, din pragul usii, analiza din nou incaperea. Cand s-a asigurat ca noua lui camera este indeajuns de buna pentru gusturile lui, intra in camera si tranteste usa in urma sa. Se duce la geam si trage putin perdeaua. Soarele batea cu putere iar lumina ii facea oarecum rau la ochi. Chiar daca era unul dintre putinii vampiri care nu erau afectati de lumina soarelui, aceasta tot il deranja. Lasa inapoi perdeaua si se duse la geanta lui. Incepu sa isi aranjeze multele carti pe rafturile goale din incapere apoi isi pusese putinele haine in dulapul micut de langa pat. Se aseza apoi in pat si lua o bucat da material, incepand sa lustruiasca mult-iubita sa arma: Bloody Rose.

Ren: Inocentul dezavantaj care intervenea cand lucra noaptea si dormea o parte din zi, era ca in timp ce regele Soare stapanea cerul, zgomotele erau parca mai multe si mai amplificate. De aceea, era atunci in fata unei usi a unui necunoscut. Avea cearcane si se vedea de la o posta lipsa somnului. Multe persoane se minunau cum de nu clacase inca. Cum de mai avea inca energie sa vin la scoala si sa muncesc in continuare? Cum? Dar cum se tinea el treaz era un secret si nu trebuia aflat. Batu destul de usor in usa, nu mai avea putere de mai mult.

Cateva batai usoare in usa sparsera linistea care bantuia incaperea. Zero se opri din lustruirea armei si o aseza usor pe patura alba a patului. Se ridica plictisit si isi ciufuleste parul. Nu credeam ca o sa am vizitatori. Isi spuse intr-un mod sarcastic apropiindu-se de usa. O deschise usor cat sa vada cine era de partea cealalta. Privirea-i rece si nepasatoare il tintuia pe tanarul din fata sa. Il analiza scurt, dar indeajuns pentru a ii observa oboseala. Deschise usa ceva mai tare, atat cat sa isi poata dezvalui intregul corp si nu mai mult. Cu ce te pot ajuta? Zise pe un ton nu foarte prietenos.

Ren: Ii zambi amar de parca cineva ar fi stat in spatele sau cu un bici si l-ar fi obligat sa fie acolo. Esti dragut sa nu mai faci zgomot? Sunt obosit si incerc sa dorm. Ii spuse pe un ton ce se dorea amabil si binevoitor. In schimb, din dulceata care trebuia sa-i paraseasca buzele, a ajuns sa elibereze foarte putina acreala. Dar, nu era vina lui ca pur si simplu, argintiul, nimerise un moment prost. Era frant de oboseala. Perlele sale albe alunecara pe corpul sau intr-o analiza scurta si discreta. Dragut. Isi zise multumit de rezultat.

Baiatul ridica o spranceana. Daca tipul nu parea atat de distrus, i-ar fi inchis usa in nas si ceva ii spunea ca ar fi trebuit sa o faca oricum. Il mai analiza odata, de data asta cu mai multa atentie. Trebuia sa fie genul de baiat puternic si musculos. Faptul ca parea asa slab si neajutorat il facura pe Zero sa zambeasca in mod discret. Deschise usa pana in perete.
Daca vrei sa dormi poti sta aici pentru ceva timp. Zise incet. Era prea amabil asa dintr-o data. Dar nu ii placea sa vada persoanele in halul in care era baiatul. Se dadu la o parte din fata usi pentru a lasa tanarul necunoscut sa intre.

Ren:
A clipit surprins. Nu mai cunoscuse pe nimeni care sa il trateze cu o raceala demna de Polul Nord, apoi sa il invite sa doarma in patul lui. I-a zambit ceva mai relaxat si si-a coborat privirea ca un servitor umil. Nu te pot deranja atat...deja te-am oprit din despachetat. Imi pare... Vroia sa-si ceara scuze, dar atunci s-a lovit de movul superb a ochilor strainului si a clacat. A inchis pur si simplu ochii si a cazut. Totul deveni negru si aparent fara speranta. Mereu ii fusese frica de moarte. Nu putea suporta gandul ca nu va mai putea vedea niciodata lumea din jur. Era un gand groaznic.

Zero incepea sa regrete tot mai mult faptul ca trata un necunoscut cu atata bunatate. Apoi, auzindu-l cerandu-si scuze pentru un motiv atat de banal gandul ii disparu imediat din minte. Se afla doar la cativa pasi distanta de el, asa ca avusese oportunitatea sa-l prinda inainte sa cada pe podeaua rece. Il ridica usor si il intinse pe pat. Capul ii cazuse intr-o parte, dezvaluindu-i gatul. Ochii purpurii ai tanarului se facura rosii pentru cateva clipe apoi isi recapatara culoarea obisnuita. Zero isi pusese o mana la gura si se indeparta de pat, asezandu-se pe scaunul de la birou,l aflat in cealalta parte a camerei.

Ren: Lesinase din cauza oboselii, dar creierul era inca treaz. Asa ca, simtise cum cineva il prinsese si il asezase pe pat. Probabil tipul cu parul argintiu pe care oricum nu stia cum il cheama sau cine este si cu toate astea, isi permitea sa doarma pe patul sau de parca era al sau de drept. Dar...era moale si il facea sa cada in minunata lume a viselor. Asa frumoasa, asa fara de griji, asa perfecta. Pupilele albe erau ascunse in inchisoarea pleoapelor si nu observara roseata din ochii baiatului fara nume. Pana la urma, era mai bine. Altfel, s-ar fi speriat.

Inchise ochii si inspira adanc de cateva ori. Cand deschise ochii putea privi linistea si pacea care se invartea in jurul tanarului necunoscut care dormea in patul lui. Parea neajutorat...fara griji, atat de dragut. Nu ii displacea faptul ca il lasase inauntru dar ura faptul ca acel necunoscut trezise in el acea dorinta nestapanita. Nu isi daduse seama pana in momentul in care baiatul ii aparu in fata ochilor cat de mare era dorinta de a bea sange. Dar nu putea. Nu vroia sa devina din nou monstrul pe care mult il uraste. Dupa ce tanarul se trezea, va trebui sa-i spuna sa plece si sa faca in asa fel incat sa nu se mai intalneasca. De fiecare data cand se uita la el, pofta de sange ii se facea tot mai mare...nu putea sa accepte asa ceva.

~Time skip~ One hour later~
A strans usor din ochi, apoi si-a eliberat perlele albe. Murmura ceva ce semana cu un "Scuze" spus in cine stie ce limba. Se sprijini in brate si se ridica ca sa poata vedea in jurul sau. Aceeasi camera draguta si simpluta. Se freca la ochiul stang ca un copil mic. Ciudat, dar nu se mai simtea obosit deloc. avea impresia ca dormise secole, cand trecuse doar o ora.

InN tot acest timp Zero il tintuia cu privirea-i rece. Ii observa cu atentie toate miscarile si ii se parea tot mai dragut pe minut ce trecea. Nu era in regula sa gandeasca in felul acela. Astepta cateva minute pana cand tanarul din pat sa se trezeasca complet apoi isi lua mana care pana atunci o tinuse la gura. Daca te simti mai bine poti pleca. Zise scurt, cu raceala in voce. Adanc in inima lui,daca mai avea una, il durea faptul ca-i vorbea asa dar nu avea de ales. Nu putea sa lase pe nimeni sa se apropie de el. Nu isi putea asuma si acest risc.

Ren: Si daca nu vreau...ce-ai sa-mi faci? Intreba cu un zambet inocent care nu era deloc potrivit pentru cuvintele sau gandurile sale. Era cam egoist din partea lui sa refuze sa plece din camera unei persoane care fusese atat de draguta cu el, dar argintiul il intrigase. Vroia sa afle mai multe despre el si nu se lasa pana nu isi indeplinea misiunea.

Am sa te scot cu forta. Ii raspunse calm, privindu-l atent in ochi. Era egoist, dar asta il facuse pe Zero sa zambeasca in mintea sa. Trebuia sa-si dea seama ca nu era usor de convins. Oricum, daca refuza sa plece si dupa ce-i spunea a dou-a oara, il va scoate intre-adevar afara cu fora.
Deci, pleaca de buna-voie sau te scot eu de aici. Isi lua privirea de la el, simtind din nou acea senzatie periculoasa care nu-i placea de loc. Isi duse din nou mana la gura.

Esti vampir, nu? Intreba in timp ce-si refacea coada in care isi tinea prins parul de obicei. Se desfacuse cand cazuse si-n timpul somnului si arata urat. Iar lui nu-i placea sa nu arate urat. Avea momente cand era un perfectionist convins, si momente cand lasa totul sa fie asa cum hotarea soarta. Se schimba mai ceva ca vremea londoneza. Nu aveai de unde sti cum va fi maine. Era prea diferit, prea imprevizibil. Am mai vazut persoane care ma privesc asa, doar ca unii nu se opresc doar la o ocheada. Completez ca sa sustin de ce pusesem acea intrebare si pentru a demonstra ca nu era doar o presupunere.

Atunci presupun ca intelegi de ce nu te vreau aici. Ii spuse putin agitat. Cu cat baiatul statea mai mult in camera, cu atat controlul lui Zero se risipea. De ce acum? De ce acel tanar nevinovat? Inchise ochii si adauga ceva mai incet: Nu vreau sa te ranesc sau sa-ti fac cine-stie-ce lucru. Asa ca pleaca...te rog. Acel "te rog" nu aparuse deloc in vocabularul lui pana in acel moment. Dar daca asta il facea pe brunet sa plece, atunci nu ii pasa.

Il mai privi o data ca si cum ar fi vrut sa se asigure ca argintiul vorbea serios. Deci, chiar era vampir. Se ridica si se indrepta spre usa ca si cum nimic nu se intamplase. Isi duse trei degete la buze si ii arunca vampirului un sarut aerian. Pana ne vom revedea. Ii zambi si iesi lasandu-l singur pe baiatul cu ochi de ametist. Nu se prezentase niciunul. Amandoi erau straini si nu stiau mai nimic unul desore celalalt.

O data ce brunetul iesise din micuta incapere Zero facu un gest cu mana, prinzand acel mic si imaginar sarut. Zambi scurt si se asezase la loc in pat. Lenjeria prinsese mirosul brunetului iar Zero inchise ochii. Pana si acel miros placut il facea sa-si iasa din minti. Si din nou isi puse acea intrebare: De ce el? O lua pe Bloody Rose si o puse intr-un sertar la loc sigur. Se aseza la loc in pat, privind ingandurat tavanul. Regretase faptul ca ii spusese brunetului sa plece, si regreta faptul ca gandea in acel fel. Nu ar mai trebui sa-l intalneasca, atat pentru binele lui cat si pentru al necunoscutului.

Inchise usa in urma cu atentie si se indrepta spre cea mai apropiata baie. Cand ajunse in sfarsit in camaruta alba, se uda putin pe fata. Simtea ca se incalzeste pe interior si avea febra. Suvitele de par negru cu tente albastrui se lipira imediat de fruntea sa uda. Se privi in oglinda. Obrajii erau rozalii. NU era bine deloc. El nu avea voie sa simta. In plus, faza cu sarutul fusese doar o gluma, o simpla joaca de copil. Isi freca din nou ochii, crezand ca viseaza. Cand se lovi din nou de imaginea unui alter-ego cu sentimente, deveni si mai uimit. Nu se putea impaca cu gandul.

Cu toate ca incerca din rasputeri sa uite de brunet si de tot ce se intamplase de cand intrase in acea camera, nu reusea deloc. Nu isi putea scoate din cap figura brunetului adormit. Era atat de linistitor numai sa se gandeasca, dar stia ca nu e bine deloc. Nu trebuia sa simta nimic pentru o alta persoana, inafara de ura pentru "acea" persoana. Se ridica brusc din pat si iesi pe usa trantind-o in urma lui. Avea de gand sa se duca in baie si sa faca un dus rece...orice care l-ar putea ajuta sa nu se gandeasca la cele intamplate. Intrand in incaperea alba si luminoasa, ochii ii cazura pe brunet. Si tocmai cand spuneam ca trebuie sa evit orice alt contact cu el...

Isii intoarse privirea spre usa. Argintiul de mai devreme statea in pragul usii. Ii zambi dulce. A fost mult mai curand decat ma asteptam. Ii spuse pe un ton mieros, menit sa atraga pe oricine. Cateva picaturi de apa ii alunecara pe obraz si semanau enorm de mult cu lacrimile sarate. In plus, ochii ii erau rosii din cauza ca se frecase. Cu greu iti dadeai seama ca nu plansese.

Se incrunta cand vazu ochii rosii si lacrimile ce se scurgeau pe obrajii brunetului. Cu pasi mici,lenti dar siguri se apropie de tanar si se opri la cativa centimetri de acesta.Ii puse o mana pe obraz si ii sterse o lacrima, apoi cu un zambet sters ii spuse: Nu-mi spune ca ai plans....?
Intrebarea sunase mai mult a o afirmatie, cu toate ca Zero cunostea raspunsul. Chiar si asa, aceea era o buna scuza ca Zero sa se apropie de tanarul necunoscut.

Nu. E doar apa. Raspunse inchizand ochii pentru cateva secunde. Isi dorea sa simta mai bine atingerea blanda a argintiului. Apoi, ii deschisa ca sa reuseasca sa-l priveasca in toata splendoarea sa. Nu crezuse ca vampirii exista. De fapt, de ce se mai mira? El statea in aceeasi camera cu o zana, asa ca vampirii adevarati nu ar fi trebuit sa-l uimeasca atat de mult. Ce-ar fi vrut sa aiba mai mult timp ca sa se uite prin dosare. Macar asa se putea apara de eventualele surprize.

Zero a aprobat usor fara a-si lua mana de pe obrazul baiatul, pastrand pentru cateva clipe acel mis zambet. Nu isi putea explica de ce se comporta asa aiurea dintr-o data. Ce il atragea atat de mult la brunet. Ce il facea sa nu poata sta departe de el? Multe intrebari asemanatoare i trecura prin cap asa ca isi lua mana de pe obrazul fin al tanarului. Din nou, trebuia sa stea la distanta de el, c vroia sau nu.

Tch. A clatinat din cap dezaprobator. Cat de inocent si fara aparare parea? Arata el a scolarita cu fustita scurta? Nu, cu siguranta nu. Era un baiat in toata firea, avea optsprezece ani si o gramada de cursuri de kung-fu. In orice fel te-ai fi gandit, nu era deloc fara aparare. Desigur, nici munca pe care o facea ca sa se intretina nu il facea asa ...pur. Atunci, de ce dorea argintiul sa-l protejeze? De ce credea ca l-ar fi ranit daca s-ar fi apropiat de el? Cat de inocent si fara aparare arat in ochii tai incat iti este teama ca ma vei rani? Intreba in timp ce-l tintuia cu privirea sa alba.

Hm?! Spuse ridicand o spranceana. Nu credea ca auzise bine. Faptul ca vroia sa tina distantele era ca nu putea accepta acele sentimente, sau ce or fi, carre le simtea de fiecare data cand era cu el; nu putea nici sa il lasa se se apropie de el, nu ii placea ca cineva sa ii cunoasca toate secretele...Si da, nici nu vroia sa-i faca rau. Nu-mi pari inocent...De fapt imi pari chiar puternic...dr nu ma pot baza doar pe asta. Nu vreau sa ranesc pe nimeni, nici intentionat nici din intamplare... Ii explica sustinandu-i privirea fara probleme si treandu-si degetele prin parul catifelat.