White Roses

Dadu din cap a aprobare. Si el era incantat de cunostinta, dar nu prea avea atunci timp de asa ceva. Ai grija~! Spuse ingrijorat, dar era prea tarziu. Cenusiul se impiedica, si asta il facu pe Alexander sa sara sa-l prinda. Insa, nu reusi si ajunse deasupra lui Frederic si amandoi pe jos, pe alee. Acum il putea privi cu atentie pe om. Acum se putea ioglindi in aurul ochilor sai.

Inchise ochii si se pregati de impactul cu aleea. Pentru cateva momente simti o mare durere la glezna stanga,dar apoi isi dadu seama ca,in incercarea de a-l prinde,Alexander cazuse peste el. Erau atat de apropape unul de celalalt incat Frederic isi putea vedea chipul in ochii rozalii al brunetului.Era constient ca rosise destul de tare,deoarece simtea cum fata ii lua foc.

Il privi cateva secunde, atent sa nu piarda niciun detaliu a fetei cenusiului. Te doare ceva? Intreba constient ca-i mangaiase chipul cu respiratia sa calda. Era rosu in obraji si Alexander avea ciudata impresia, ca noul sau prieten nu era bolnav. Dar, sa se gandeasca ca din cauza lui era atat imbujorat, era prea narcisist chiar si pentru el.

A clipit des de cateva ori,vocea blanda a brunetului aducandu-l la realitate.N-nu,sint bine... Incerca sa se ridice,dar parea ca brunetul nu ii permitea. Inspira adanc si incearca sa se calmeze. Tot timpul cand era prea aproape de brunet se simtea agitat. De fapt...cred ca am putina febra...si ma cam doare piciorul... adauga apoi pe un ton ragusit, incercand sa justifice roseata din obraji.

A aprobat, semn ca intelesese informatiile transminse. Apoi, ca si cum ar fi fost perfect normal, isi apropie chipul de a-l ceniusiului si paru ca doreste sa-l sarute, dar nu o facu. In schimb, se ridica si-si sterse praful de pe hainele negre. apoi, ii intinse mana cenusiului ca sa-l ajute si pe el. Daca tot se simtea rau, avea nevoie de un sustinator, de cineva care sa-i fie cat de cat aproape si daca tot se oferise Ren, trebuia sa faca treaba pana la sfarsit.

Pentru o secunda avusese impresia ca Alexander vroia sa-l sarute,dar cand il vazu ca se ridica simti o oarecare dezamagire.Il prinsese de mana si se ridica de pe ciment. Incerca sa isi scuture hainele de praf, iar daca brunetul nu l-ar fi sustinut, nu ar fi reusit. Multumesc. Ii spuse cu un zambet larg,chiar daca durerea nu-i prea permitea sa zambeasca.

E placerea mea. Raspunse si-i intoarse un zambet ceva mai slab. El nu putea sa zambeasca la fel ca cenusiul. Cu toata ca probabil il durea piciorul si capul si cam tot corpul, el reusea sa fie fericit. Reusea sa vada partea buna a lucrurilor. Era de un optimist care il soca pe Alexander. Nici el nu era pesimist, dar chiar asa nu mai vazuse. Nu prea isi putea crede ochilor. Frederic chiar era o minunata raza de speranta.

Incepuse sa mearga din nou,schiopatand. Se tinea de mana brunetului pentru a nu cadea,exact ca un copilas mic care se ii tine strans mana mamei sale. Mi-a trebuit mie sa merg cu spatele. Spuse razand. Adevarul era ca era destul de amuzamnta neatentia lui si deseori radea dupa o intamplare ca cea de dinainte.

Chicoti si se gandi imediat ca poate din cauza sa se intamplase totul. Imi pare rau. Vorbeai cu mine cand s-a intamplat. Ii spuse fara sa se opreasca din mers. Nu mai aveau mult pana la conac, si dezamagirea ca vor ajunge si se vor desparti se simtea in glasul brunetului. Nu-si putea ascunde sentimentele la infinit.

Probabil,dar eu puteam sa-ti vorbesc si fara a te privi. Deci nu ai nici un motiv pentru care sa-ti para rau. Il asigura cu un zambet,observand dezamagirea din glasul brunetuli. Acum ca se gandea mai bine si el era putin dezamagit de faptul ca,odata aujnsi la conac, aveau sa se desparta. Frederic ramase pe ganduri.

Il asculta in tacere, si chiar daca nu era de acord cu toate cele spuse de cenusiu, aproba. Dar nici nu pot sa dau vina pe tine. Zise la fel de hotarat si determinat, uitand cateva momente de apropierea Conacului si a despartirii. Nu facea bine daca se gandea la asa ceva. Ar fi regretat mai tarziu ca nu se bucurase de acele clipe.

Atunci sintem vinovati amandoi. Zise dupa un momet de tacere,cu un zambet misterios pe buze. Nimeni nu spusese ca e oligatoriu ca cei doi sa se desparta odata ajunsi la conac. Frederic era dispus sa joace putin teatru,daca asta il va ajuta sa mai ramana, chiar si pentru putin, in compania brunetului. Da,o idee destul de buna. Isi spuse multumit de ideea care-i venise.

Deschise gura ca sa zica ceva, dar o inchise la loc. Sigur i se paruse. Avusese impresia ca o umbra de mister si malefic ajunsese pe chipul delicat a lui Frederic. Nu putea pune una langa alta, imaginea cenusiului asa cum era el si o varianta malefica a lui. Era de neconceput! In scurt timp, ajunsesera la Conac: frumos si urias ca de obicei.

Pot sa iti cer o favoare? Intreaba pe un ton inocent privind brunetul in ochii rozalii. Avea sa-l roage daca il poate insoti in camera sa,avand in vedere ca nu se poate tine prea bine pe picioare. Asta nu facuse parte din planul sau...sau facuse? In orice cazavea sa profite de faptul ca se simtea rau cat de mult putea.

Desigur. Raspund privindu-l confuz. Ce favoare ar fi putut dori cenusiul de la el? Sa-l conduca pana in camera? Sa-i faca un ceai? Sa-l ajute sa se imbrace? Ultima idee era prosteasca, si narcisista, dar nu gasise alta solutie in acel moment, alt motiv. Inghiti in sec asteptand sa auda favoarea pe care urma sa o faca cu placere, cenusiului.

Ehm..ai pute sa ma conduci in camera? Intreaba pe un ton timid. Da,acum chiar juca teatru. Stia ca daca i-ar fi cerut,brunetul l-ar ajuta cu orice dar vroia sa fie sigur ca acesta il va conduce. Nu prea pot merge de unul singur cu piciorul asta... Adauga apoi cu un ton al vocii normal.

Nu reusi sa-si opreasca degetele care ii mangaiara delicat obrajii. De mult timp isi inghitea dorinta de-al atinge pe Fredetic. Si acum, avusese ocazia.Desigur, fac orice imi ceri. Spuse cu un zambet plin de o fericire sincera. Abia astepta sa mai petreaca putin timp cu cenusiul. Era placerea lui. Era bucuria sa. Era raza sa de speranta.

O usoara roseata ii colora obrajii la atingerea brunetului. Ii darui in schimb un zambet larg si fericit. Multumesc! Oare daca ii va cere sa ramana cu el pentru putin mai mult timp ar fi fost prea indraznet? Oare ar accepta? Isi pusese aceste intrebari pe tot drumul spre camera si de fiecare data isi formula intrebarea intr-un mod cat mai potrivit pentru a o adresa lui Alexander si pentru a nu parea egoist.

ooc: fac un topic nou la "Camere"?

ooc: da.

bic:
Ignora "multumescul" rostit de baiat si il privi atent de parca facuse cine-stie*ce boacana.Tu chiar esti bolnav. Spuse ingrijorat de roseata cenusiului. Ii aseza palma pe frunte, ca sa se asigure ca Frederic nu va lesina acolo, in fata lui. Nu ar fi suportat asa ceva si cu siguranta s-ar fi invinovatit pentru tot.