All I need...

Frederic deschise usa camerei. Nu era foarte mare dar nici prea mica. Geamul era usor deschis si lasa aerul proaspat si rece sa intre in incapere. Frederic merse cu atentie pana la pat si se aseza. Acum ca se gandea la picior, durea destul de tare insa baiatul alunga imediat acele ganduri. Acum isi formula pentru a-nu-stiu-cata-oara intrebarea ce avea sa o puna brunetului.

Se opri in tocul usii si analiza camera. Era tot cam cat a sa, doar ca difereu culorile. Stranse obiectul si lemn si-l privi pe Frederic, de parca ar fi cerut permisiunea sa intre. In toti anii sai de viata, nu incerase niciodata sa intre undeva fara sa fie poftit si nici nu dorea sa riste in caz ca legenda era devarata. Imi permiti sa intru? Intre ca sa dea glas intrebarii din privirile sale rozalii.

Il privi pe brunet intr-un fel ciudat. De ce sta acolo in usa si nu intra? Isi spuse apoi il pofti inauntru schimbandu-si expresia chipului intr-un zambet. Deschise apoi gura pentru a-i pune intrebarea care il framanta de ceva vreme dar de fiecare data cand o repeta ii suna tot mai ciudata asa ca inchise gura si se hotara sa astepte si sa vada cum procedeaza lucrurile pe parcurs. Daca va fi nevoie,atunci ii va spune,daca nu va tacea.

Pasi in camera ceva mai linistit. O alta piatra i se luase de pe inima si se simtea bine, foarte bine. Ii zambi cenusiului inapoi si se aseza pe jos, langa pat. Ce sa-ti aduc, liebe? Intreba pe un ton jucaus. Vroia sa intre serios in rolul de valet, iar Frederic ar fi trebuit sa se simta norocos. Putini aveau ocazia sa-l aiba pe Alex la picioarele lor si facand tot ce i se ordona.

Iti aduci aminte cand mi-ai spus sa-ti amintesc sa-mi faci un ceai? Zise chicotind. Adevarul era ca nu-i prea placea sa puna pe altii sa faca treburile in locul sau. Si chiar daca ar incerca sa se ridice si sa-si faca ceaiul de unul singur, va iesi un dezastru. Nu parea ca piciorul ranit vroia sa-l sustina.

Da. Raspunse si se ridicia rapid. Stia ca fiecare avea cate o mica bucatarie as aca se apropie de acel loc si cauta prin dulapuri. Gasi in sfarsit ingredientele si le arunca impreuna cu niste apa intr-un ceainic. Altceva mai doresti, Frederic? Intreba cu un zambet inocent si dornic sa-l ajute pe cenusiu.

Nu multumesc! Zise cu un zambet. Nu vroia sa-l puna pe brunet sa faca mai mult de cat era nevoie. Simplul fapt ca se afla cu Frederic era indeajuns pentru cenusiu. Se intinse pe pat si inchise ochii pentru putin. Era obosit dar nu vroia sa adoarma. Nu acum. Asa ca deschise ochii si fixa un punct imaginar de pe tavan.

Lua ceaiul de pe foc si turna putin intr-o cana, apoi se apropie de pat. Sa-ti torn si-n gura? Intreba pe acelasi ton pus pe sotii in timp ce-i acoperi aria vizuala. Avea in maini ceasca de ceai si statuse destul de mult langa pat, asteptand ca Frederic sa reactionaze la prezenta sa.

Vocea brunetului il aduse cu picioarele pe pamant. Nu, nu e nevoie. Zise chicotind si lua cana cu ceai. o duse la gura si bau putin. Nici nu stiam ca este ceai pe aici... Spuse privindu-si reflexia in lichidul colorat. Intinse cana spre Alexander. Vrei sa gusti? Este chiar bun. Adauga baiatul cu un zambet si un ton al vocii inocent.

Ii oferi cana cu un zambet si clatina din cap. Nu. L-am gustat inainte sa ti-l aduc. Raspunse si se aseza pe jos, intr-o pozitie turceasca ca si inainte. Era comod si pentru el si pentru Frederic. Nu-l deranja pe el in pat si-l lasa se odihneasca. Nu vroia sa fie o povara, isi dorea sa fie un ajutor la nevoie pentru cenusiu si sa pastreze distanta era tot ce putea face.

Continua sa bea ceaiul in liniste, asezand cana goala pe noptiera de langa pat. Era putin dezamagit de faptul ca brunetul pastra distanta intre ei. Dar atata timp cat se afla in aceeasi camera cu el Frederic era multumit. Prezenta lui ii daduse de la bun inceput o senzatie placuta de liniste ce il ajuta sa se calmeze. Inchise ochii inainte de a-si da seama si adormise la fel de repede. Cu toate ca avea ochii inchisi, toate celelalte simturi ii erau inca in functiune asa ca putea auzi sau simti tot in jurul sau.

Il privi pana cand adormi. Zambi multumit si se apropie de pat. Isi impreuna mainile si le aseza pe marginea patului, apoi isi lasa si capul sa se odihneasca pe ele. Intotdeauna avusese ciudata impresia ca erau mai moi decat insusi pernele. Il privi pe baiatul cu parul cenusiu. Chipul sau il calma fara sa inteleaga de ce. Daca ar fi adormit acolo, nu era surprins.

Intre-deschise ochii si privi brunetul. Alexander... zise in soapta. Vino te rog aici,langa mine. Continua el cu aceasi voce inceata de copil adormit. Nu vroia sa-l vada stand pe jos si stia ca daca l-ar fi intrebat daca vrea sa stea langa Frederic, brunetul ar fi refuzat Stia si ca ar face orice ii cere,asa ca hotarase sa devina putin mai indraznet.

Sprancenele negre tresarira surprinse. Nu se astepta ca cenusiul sa-i faca o asemenea oferta. Se ridica ca un catel credicios si se aseza langa el fara sa comenteze. Doar promisese ca va face orice pentru Frederic. Isi aseza o mana sub cap si-i zambi "stapanului" sau. Cu cealalta mana il trase pe baiat in bratele sale. Avea impresia ca-i este frig si are nevoie de caldura.

Frederic nu se asteptase ca brunetul sa-l ia in brate,dar fu o surpriza mai mult decat placuta. Se ghemui langa el si isi aseza o mana pe pieptul lui. Isi tinuse respiratia pentru cateva clipe,ascultand bataile inimii brunetului. Asta il linistea si il calma mai mult decat se asteptase. Pleoapele i se facura grele asa ca inchise ochii si adormise la loc.

Isi aseza palma pe capul cenusiului asemeni unei mame grijulii. Il tinea in brate cu drag si atentie. Iubea fiorii care dansau de-a lungul sirei spinarii. Erau niste fiori placuti care-l faceau sa se simta in al noulea cer. Vroia mai mult, dar nu avea inca dreptul. Asa ca ramase doar cu dorinta. Trebuia sa se multumeasca cu atat.


ooc: If you want...poti sa bagi un time skip.

*Time Skip- Few hours later-*
Frederic se trezise dar nu deschise inca ochii. Simtea caldura care i-o daruia brunetul si mana sa care-i mangaia parul. Deschise in sfarsit ochii si observa ca nu se miscase deloc in acele ore de somn. Se sterse cu o mana la ochii-i aurii si se ridica incet, sprijinindu-se in cot. Piciorul stang nu-l mai durea aproape deloc iar el zambi.

Te simti mai bine? Intreba cu acelasi zambet plin de bunavointa. Nu dormise deloc si doar asteptase ca cenusiul sa se trezeasca. se jucase in acest timp cu parul sau si-i ascultase respiratia regulata. Nu era in stare sa doarma cand noul sau prieten suferea in tacere. se simtea dator si trebuia sa se sacrifice cumva. Iar, daca asta presupunea sa nu se miste cateva ore, nu il deranja.

Da.Multumita tie. Ii spuse privindu-l cu un zambet. Imi pare rau..te chemasem langa mine gandindu-ma ca vei sta mai comod, dar se pare ca nu prea ti-a iesit din cauza mea... Adauga cu un zambet vinovat dandu-si la o parte parul din ochi.

Nu. Au fost cele mai minunate ore din viata. Spuse zambind si se ridica ca sa fie la nivelul cenusiului. Isi strecura palma pe langa gatul baiatului si o lasa sa se odihneasca acolo. Se apropie de el si fara sa mai ezite, buzele lor se zdrobira intr-un sarut delicat. Semana cu sarutul stangaci a unor adolescenti neexperimentati.

Lasa sa-i scape un un sunet asemanator unui geamat din cauza surprizei. Primul meu sarut.... isi spuse, o usoara roseata colorandu-i obrajii. ...Si e din partea lui. Rosi putin mai tare. Chiar nu se asteptase la un sarut din partea lui. Nu se putea numi chiar un sarut,buzele lor erau doar usor lipite unele de altele, dar pentru Frederic era destul.

Alexander se retrase si il privi cu atentie pe cenusiu. Parea ca este in cautarea a ceva, un defect. Ii dadu drumul si se ridica de pe pat. se intoarse cu spatele la baiat si murmura un "scuze". Se indrepta apoi spre usa, si-si ceru din nou scuze, abia apoi iesi. Era confuz si nu intelegea nici ce simte si nici de ce facuse acel lucru. Se lipi de usa si privi ganditor podeaua. Nu se poate concentra ca sa-si aminteasca unde era camera sa.

Frederic il privea confuz. Dupa mintea lui, Alexander nu facuse nimic gresit, asa ca de ce isi cerea scuze? Vazandu-l cum dispare in spatele usii se ridicca din pat si,crezand ca baiatul era deja departe, o deschide brusc. Se lovi de spatele brunetului dar asta facu lucrurile mai usoare. Il cuprinse intr-o imbratisare stangace si isi lipi fruntea de spatele lui Alexander. Te rog...nu pleca... Spuse cu un fir de voce, parca din instinct.

Pupilele i se marira considerabil din cauza surprinderii. Nu se astepta ca baiatul sa-l imbratiseze asa. Si dupa tot ce facuse, cum il sarutase fara sa-i ceara permisiunea...cum il imbratisase de parca erau iubiti.Dar...am facut ceva groaznic. Spuse pe un ton incarcat cu parere de rau. Ar fi vrut ca scuzele sale sa fie doar acceptate, dar...in acelasi timp, isi dorea sa nu fi plecat si sa mai stea putin cu cenusiul.

Frederic clatina usor din cap. Nu ai facut nimic. Spuse la fel de incet. Nimic groaznic. Adauga, strangandu-l mai tare. Asa ca te rog sa ramai...cu mine. Nu reusea sa-i vada chipul,dar spera ca ceea ce spuse nu-l deranja. Cu fiecare secunda petrecuta alaturi de brunet, inima lui Frederic batea tot mai tare. Il placea cu adevarat, altfel de ce ar insista asa mult ca Alexander sa ramana cu el?