All I need...

Isi aseza mainile peste cele ale cenusiului si statu asa cateva secunde. Se simtea bine cand era imbratisatsi nu putea nega sentimentul cald care il invada pe interior cand era in preajma lui Frederic. Se simtea in siguranta si ferit de tot ce il inconjura, chiar daca el era spaima Lumii si nu invers. Dar, cu toate astea, tot i se intampla sa-i fie frica si nu intelegea de ce. De ce ii era unui vampir frica? De alti vampiri? Nu. Era prea bratan pentru asta. De oameni? Nu. Ei erau cina lui. Atunci de ce ii era teama?

Lua faptele baiatului ca un raspuns afirmativ dar apoi, observand ca brunetul continua sa nu spuna nimic, incepea sa se simta tot mai rusinat de propriile fapte. Cu parere de rau ii dadu drumul. Imi pare rau. Nu stiu ce m-a apucat... Zise incet, cu tristete in glas. Arunca o ultima privire la adresa lui Alexander apoi se intoarse cu spatele pentru a intra in camera.

Zambi si fara sa mai ceara acordul cenusiului pentru ceva, il lipi de zidul exterior camerei. Se apropie de chipul sau si mai mult, incat cenusiul ii putea simti respirtia calda. Isi zdrobi buzele de ale lui Frederic intr-un sarut pasional ce era doar inceputul gandurilor vampirilui. In timp ce limba lui ii cerea permisiunea baiatului sa exploreze mi mult, degetele brunetului se strecurara pe sub bluza celuilalt. Nimic nu-l mai putea opri acum, poate doar un ordin din partea cenusiului.

Un usor geamat ii parasi buzele. Avea o expresie surprinsa, nu se asteptase la un sarut ca acela. De fapt nu se asteptase la nimic. Credea ca Alexander vroia sa plece si probabil ziua aceea ar fi fost una obisnuita ca toate clelalte. Asta crezuse pana simti zidul rece in spatele sau, apoi gustul atat de dulce a brunetului. Deschise usor gura in timp ce simtea cum sangele ii se aduna incetul cu incetul in obraji.

Degetele jucause ale brunetului dansara intr-un vals senzual pana la sfarcurile cenusiului. Imediat ce ajunsera la destinatie, apucara usor unul din ei. In acelasi timp, Alexander nu intrerupse sarutul, il adanci chiar ca sa-si arate foamea. Dar, atunci nu vroia sange, vroia doar iubire si nimic mai mult. Sangele si-l procura din alte surse, ce trebuiau sa ramane secrete.

Frederic gemu din nou cand simti mainile brunetului pe pielea sa. Isi ridica mainile, asezandu-le in jurul gatului lui Alexander. Il trase mai aproape, raspunzandu-i sarutului cu aceeasi dorinta arzatoare care o arata brunetul. Am simtit cum picioarele nu vor sa ma mai sustina, asa ca m-am laasat sa alunec usor pe podea.

Aluneca impreuna cu Frederic pentru ca nu avea alta solutie si astfel, ajunse in genunchi in fata cenusiului. Rupse sarutul pentru o gura de aer, atat de vitala. Se apropie de urechea baiatului si il intreba pe un ton soptit: Iti place? Cu toate astea, nu se opri din atins si mangaiat. Mai pe scurt, provocat placere. Era bucuros sa stie ca nu doar el era in Rai.

Nefiind in stare sa scoata vreo vorba, aproba cu o miscare usoara a capului. Respira incet si adanc si simtea cum inima ii batea repede,poate prea repede. Nu ii venea sa creada ca ceea ce ii facea brunetul ii provoca atata placere si nu vroia ca acesta sa se opreasca. Nu era sigur daca modul sau de gandire era corect, dar vroia mai mult. Si probabil Alexander stia asta.

Zambi multumit de raspunsul primit si il saruta din nou, de data asta mai scurt si mai fugar. Nu vroia sa mai piarda timpul, dar in acelasi timp isi dorea sa se lungeasca. Il vroia pe cenusiu, dar nu isi dorea sa se grabeasca. Rupse din nou sarutul si-i ridica bluza peste cap ca sa scape de ea. Apoi, fara sa-l mai opreasca cineva, incepu sa-i sarute pieptul cu delicatete si atentie.

Era rusinat si in acelasi timp multumit. La fiecare sarut de-al brunetului inima ii batea tot mai tare,insotita de mici si placuti fiori. Nu stia ce sa faca, avand in vedere ca trecea pentru prima data printr-o experienta asemanatoare. Se simtea neindemanatic, dar hotara sa se lase condus de insincte...si de Alexander.

Tremurul corpului baiatului de sub el ii provoca placere. Era un semn care ii spunea lui alexander ca celalalt se simtea la fel de bine ca el. Se juca cu un sfarc cand observa ceva diferit. Suvitele negre, anormal de negre incepura sa se decoloreze si ajunsera in scurt timp la turcoazul lor specific. asta il facu pe Alex sa se opreasca si sa doreasca sa se ridice de pe baiat. Nu vroia sa-l sperie si ceaa ce putea vedea acum nu era chiar cel mai normal lucru.

Ezitarea brunetului il facu sa revina cu picioarele pe pamant. Ii privi cu atentie parul turcoaz. Nu era ceva ce puteai vedea in fiecare zi, dar nu avusese nici o reactie ciudata. Cum ai facut asta? Intreaba cu un ton inofensiv, de parca ar fi fost ceva absolut normal. Comportamentul sau copilaros il facu sa ia in mana o suvita de par de-a lui Alexander si sa se joace cu ea.

Nicicum. Raspunse zambind incurcat. Chiar nu facuse mare lucru, schimbarea culorii parului sau era naturala. Noaptea era brunet, iar ziua turcoaz. Doar ca, acum se inversasera rolurile. In ultima saptamana, era brunet ziua si turcoaz noaptea. Nu intelegea de ce, dar avea el sa afle cumva. E natural. Ii explica cu un zambet linistitor, menit sa-l linisteasca pe prietenul sau cu par cenusiu. Nu vroia sa-l ingrijoreze.

Dragut! Zise cu un zambet copilaresc. Schimbarea aceea nu il speriase chiar deloc. De fapt, nimic nu il mai speriase din ziua in care a aflat ca are aripi si ca poate zbura. Chicoti la acea amintire si se gandea la cum ar reactiona Alexander in al vedea cu aripi. .

Il privi curios, vizibil incurcat. Ce e asa dragut in a avea o asemenea culoare la par? Intreba curios de raspunsul cenusiului. Lui i se parea ca era ceva ciudat, iar Frederic ii spunea ca era dragut. Nu mai stia pe cine sa creada. Pe el, sau pe acel baiat inocent care ii facea complimente? Pe cine era mai bine sa creada? Pe cine era corect sa asculte?

Culoarea in sine e draguta. Si faptul ca iti schimbi culoarea parului nu mi se pare ciudata. Recunoscu el cu un zambet. Era putin confuz...ar fi trebuit sa nu-i placa culoarea? Sa se sperie de Alexander? Se de ce ar face asta? Nu putu gasi raspunsuri, dar ramase tacut continuand sa se joace cu parul baiatului.

Il privi cu speranta. Nu credea ca cineva chiar ii va spune ca este dragut. Mer...si. Spuse si vocea ii tremura usor din cauza emotiilor amestecate il interiorul sau. Nu se putea controla. Nu se putea schimba. Era el si nu putea deveni altcineva. Multumesc mult. Repeta zambindu-i cat de sincer putea. Ii facea placere ca cineva sa-i faca complimente.

Nici o problema! Raspunse cu un zambet dulce. Era ciudat...Alexander se comporta ca si cand ar fi primit un compliment pentru prima data. Daca asta il facea atat de fericit, Frederic hotarase sa-i faca mai des complimente. Pana la urma,tot ce isi dorea era sa vada persoana la care tine atat de mult fericita.

Se apropie de urechea cenusiului cu un zambet obraznic. Hai in camera. Ii sopti pe cel mai senzual ton de care dispunea in acel moment. Se sprijinea de peretele din spatele baiatului, iar mainile sale erau de o parte si alta a capului sau. Mersi inca o data. Esti primul. Spuse la fel de incet, de parca ii era teama ca va fi auzit de cineva.

Tonul acela il facu sa roseasca. Cu placere. Repeta cu un fir de voce. Deschide usa si il ia pe Alexander de mana, tragandu-l dupa el inauntrul incaperii. Uitase de planul sau de a-l face pe baiat sa ramana cu el. Isi amintise doar dupa ce inchise usa in urma lui dar nu mai folosea la nimic. Fara as-i da seama reusise sa il convinga pe Alex sa ramana cu el.