White and bitter chocolate

Inchise ochii cand auzi usa trantindu-se si un zambet plin de amaraciune ii aparu pe chip. Daca inima nu i-ar fi fost congelata,probabil ar fi simtit o durere mult mai mare in piept. Acum propbabil il ranise destul de tare incat brunetul nu va mai vrea sa dea cu ochii de el vreodata. Mintea ii spune ca facuse ceea ce trebuie,dar de ce simtea ca facuse o greseala de neiertat?

Vampir afurisit. Mi-a trebuit mie sa ma dau la el! Spuse printre dinti, suparat pe sine insusi. Se opri in mijlocul holului si-si privi varfurile picioarelor. Se lasa sa cada in genunchi. Era la jumatatea drumului dintre camera lui Zero si a sa. Dar, nu mai era in stare sa continue. Era prea mult pentru el in asa putin timp. Stranse din pumni si se ridica. O lua in directia opusa fata de cea in care se indreptase, si iesi din Conac. Poate mai era inca acolo, acel client.

Se lasa sa cada pepat si se intinse. Isi duse o mana deasupra capului, pentru a o aseza apoi peste ochi. Ce prostanac... Isi spuse. Acum incepuse sa inteleaga tot ceea se intampla cu el: sentimentele amestecate in auntrul lui incepeau sa prinda forme clare, sentimentul de vinovatie crestea cu fiecare secunda. Acum intelegea ceea ce a lasata sa-i scape printre degete. Dar, gandi el, acum era prea tarziu. Dupa ce-l ranise atat de tare nu il va mai putea privi vreodata. Gandul il facea sa sufere, dar merita totul, isi spuse.

Merse dupa cum ceruse clientul, la locul stabilit, dar nu mai gasi pe nimeni. Acum, se intorcea la fel de nervos si deloc mai calm. Se opri in fata usii vampirului si fara sa mai spuna ceva, se aseza pe jos, in fata intrarii si isi lasa caul sa se odihneasca pe lemnul rece. Era obisnuit a doarma in frig, asa ca nu era o problema sa-si petreaca noaptea acolo. Inchise ochii si se lasa sa alunece in minunata Lume a viselor, unde totul era perfect si nimic nu-l mai ranea.

Ii simti prezenta.Era aproape, foarte aproape acum. In liniste se ridica din pat si merse la usa, dar nu o deschise. Ramase intepenit acolo pentru secunde care ii se parusera ani apoi cazu in genunchi. Se intoarse cu spatele la usa si se sprijini de aceasta. Isi lasa capul sa se odihneasca p elemnul rece, fiind constient ca de cealalta parte se afla brunetul. Inchise ochii, dar nu putu sa adoarma. Asa ca ramase acolo pentru mult timp, fixand in continuu un punct imaginar de pe peretele din fata sa.

Dar nu reusi sa viseze nimic. Totul era negru si fara pic de culoare. Deschise ochii si ofta. Incepu sa rada si se opri doar cateva secunde mai tarziu. Era amuzat de cat de mult il putea rani un necunoscut. Isi lasa capul din nou pe lemnul rece. Il facea sa se simta mai bine si sa scape de tensiune. Se tot gandea daca ar fi fost o idee buna sa treaca pe la vampir si sa-i spuna tot ce simtea.

Il auzi razand brusc, un raset foarte diferit de celelalte. Nu-si putea da seama cu siguranta ce reprezinta,avand in vedere ca toate sentimentele brunetului erau amestecate in acel amar fel de a rade. Se simtea la fel ca el...De fapt nu: Ren se simtea cel mai rau. Pana acum, Zero se gandise ca e singurul care sufera,care stie ce e durerea dar evident se inselase. Se ridica in picioare si se intoarse cu fata spre usa din lemn. Vroise sa deschida usa si sa incerce sa indrepte lucrurile, dar nu o facu. Ramase neclintit,cu mainile pe langa corp si fruntea lipita de lemnul rece.

Sunt un prost. Spuse incet, dar suficient de tare incat oricine care era atent il putea auzi. Se invinovatea pentru faptul ca statea in fata usii argintiului si nu facea nimic sa indrepte lucrurile. Dar, nu era vina lui. Pentru ce ar fi trebuit el sa-si ceara scuze? Pentru faptul ca vampirul ii cazuse cu tronc? Ofta. Nu se mai intelegea nici el. Nu mai stia nici el ce era mai bine sa faca. Nu mai avea habar ce drum trebuia sa urmeze.

Zero luase intre timp o decizie: luandu-si inima in dinti si pregatit pentru orice avea sa se intample, dechise usa. Prostul aici sunt eu. Spuse incet, pe un ton ragusit. Se lasa sa cada in genunchi, langa Ren. Ce ar fi trebuit sa faca...sa spuna in momente ca astea? Nu mai fusese in situatii de genul acela pana atunci,asa ca se simtea penibil.

Usa se deschise si miscarea usii crea un curent ce-i gadila spatele. Isi ridica privirea la argintiu si-i zambi bland. Isi schimba pozitia si-l stranse in brate. Te-as aproba, dar ai considera asta ca o jignire. Ii sopti pe un ton prietenos. Vroia sa-l calmeze, sa-l faca sa se simta mai bina. Vroia sa-i fie alaturi si sa-l sustina. Atunci era momentul sa-si arate fidelitatea. Daca scapa acea sansa, era posibil sa nu mai prinda alta.

Se lasa imbratisat. Eu ar fi trebuit sa fiu acela carete consoleaza... Zise cu un zambet amar pe buze. Incercarea mea prosteasca de a nu te rani te-a facut sa suferi cel mai mult,nu? Ce ironic...Facu o scurta pauza apoi isi ridica mainile,care pana atunci atarnau pe langa corp,si imbratisa brunetul. Imi pare sincer rau...

Taci. Spuse soptit, chiar daca daduse un ordin. Iti accept scuzele, dar taci. Cuvintele nu mai au rost. Completa pe un ton mieros, care trebuia sa-l indulceasca pe argintiu. Daca reusea sa-l indulceasca, putea sa-l faca sa taca. Daca tacea, putea sa gandeasca mai bine. Iar daca gandea mai bine, putea sa gaseasca o strategie ca sa-l seduca complet pe vampir.

A aprobat cu o usoara miscare a capului. Vroia sa-I puna o intrebare: cum de ii acceptase scuzele atat de repede,atat de usor? Dar tacuse,asa cum brunetul ii ordonase. Lucrurile luasera o intorsatura ciudata din momentul in care Zero il intalni pe Ren. Inca nu-i venea sa creda ca toate acestea se intamplasera intr-o singura,mizerabila zi. Cum ar fi fost daca ochii celor doi nu s-ar fi intalnit? Isi spuse,fara a vrea cu adevarat sa afle raspunsul.

E mai bine asa. Acum gandeste-te daca iti asumi riscul de a fi aproape de mine. Ii spuse in timp ce-si aseza capul pe umarul sau. Nu era intradevar obosit, dar ii placea senzatia care i-o oferea acea pozitie. Se astepta ca argintiul sa nu-l ia in serios si sa creada ca glumeste. De fapt, oricine ar fi facut acelasi lucru. Ce putea fi mai periculos decat un vampir? Teoretic, nimic. Practic...

Cred ca am facut-o cand te-am lasat sa intri in aceasta camera. Zise cu o voce inceata,ragusita.
Il lasa sa-si odihneasca capul pe umarul sau. Ca sa fie sincer, prezenta brunetului ii dadea o senzatie placuta de liniste si pace. Pentru prima data nu il respinse iar acum se gandea cat de prost a fost pana in acel moment. Ii simtea respiratia, ba chiar si bataile inimii. Ar fi dat orice doar ca Ren sa ramana in bratele sale pentru inca putin...

Zambi si-l privi fericit, dar, imediat o umbra de tristete ii invada chipul. Dar...nu stii nimic despre mine. Ii spuse de parca ar fi vrut sa-l convinga ca nu este de incredere si trebuie indepartat cat mai curand. Jumatate era devarat. Trebuia sa fie indepartat foarte rapid, dar partea cu increderea era gresita. Era cea mai de incredere persoana. Pastra orice secret pana la moarte.

As putea spune acelasi lucru. Zise la fel de incet. Ii pune doua degete sub barbie si ii ridica usor capul pentru a-l putea privi in ochii alburii. Privirea sa movalie si trista parca ii spunea ca ii era frica de faptul ca odata ce brunetul afla adevarul despre el, l-ar fi indepartat de langa el. Ca sa fie sincer, nu era pregatit pentru asta. Nu acum.

Bine. Ce mai este de aflat? Esti jumatate planta si la miezul noptii te transformi in dovleac? Intreba pe un ton ironic ca sa mai destinda atmosfera. Era atat de apasatoare, incat ar fi fost in stare sa o taie cu un cutit. Simtea presiunea care-l apasa si-l facea sa se simta incomod, de parca nu era locul sau acolo si trebuia sa plece. Nu-i placea sa fie presat, chiar si de o forta invizibila. Tot era deranjant.

Nu putu sa isi abtina un chicotit. Nu chiar. Ii raspunse. Simtise si el atmosfera din jurul lor si vroia sa-i multulmeasca brunetului pentru incercarea de a scapa de ea. Chiar si asa, nu dadu mai multe detalii dar incerca sa se gandeasca la orice alt subiect de discutie. Nu-i veni nimic in minte si asta ii provoca o oarecare stare de agitatie.

Atunci...spune-mi. Ii zise hotarat sa afle mai multe despre argintiu. Ce putea sa fie atat de periculos la vampir, exceptand natura sa sangeroasa si aparent fara mila. Dar, cu toate astea, acea parte atat de cruda si macabra, avusese mila fata de el si-l crutase. Dar, Ren nu se putea baza doar pe atat. TRebuia sa stie mai multe despre Zero ca sa stie cum sa reactioneze cand era infometat.

In putine cuvinte, sunt un criminal. Am ucis nenumarate persoane din cauza foamei si toate astea din cauza unei persoane,sau mai bine zis monstru, care m-a transformat in ceea ce urasc mai mult si care mi-a ucis familia.Lua o scurta pauza, apoi continua. Obiectivul meu este acela de a o ucide odata si pentru totdeauna.... Il privi pe brunet atent in ochi.

Cat timp povesti, brunetul nici macar nu clipi, atat de atent fusese. Nu vroia sa scape niciun cuvant ca parasea buzele vampirului. Ii placea sa le vada miscandu-se si un gand "murdar" ii invada mintea. Se tot intreba, oare ce gust aveau. Dar, avea timp sa afle asta mai tarziu. Isi impreuna degetele cu ale argintiului si cu un zambet ii sopti: Sa te ajut in razbunarea ta?

Nu raspunse imediat. Reactia brunetului fusese diferita de cea la care se asteptase Zero. Asta insemnase ca Ren il acceptase chiar si dupa ce ii povestise trecutul sau sangeros? Simtea ca trebuia sa-i multumeasca, dar in acelasi timp nu putea crede ca brunetul reusise sa topeasca gheata din inima sa. Isi sprijini fruntea de a sa si se apropie incet de Ren. Inainte de as-i dea seama buzele sale le atinsesera pe cele ale brunetului intr-un usor sarut. Multumesc. spuse in soapta.

Cu... Al doilea cuvant se pierdu in sarutul dulce oferit de argintiu. Dupa cum se astepta, buzele sale chiar erau din miere. Pareau un colt de Rai care cazuse pe Pamant si chiar in fata lui. Inchise ochii ca sa nu se mai lase intimidat de privirea movalie a vampirului. Il facea sa se simta mic si fara aparare, inocent. Iar lui nu-i placea sa se simta asa. Nu putea suporta sa fie atat de...ne-Ren.

Scuze... Zise incet, dupa ce rupse sarutul.Fusese prea brusc, chiar si pentru Zero. Probabil ca,dupa toate cele intamplate, brunetul isi pierduse interesul in el. Gandul acesta il facu sa se retraga si sa ii para rau ca sticase din nou ceea ce incercase sa repare.Se uita dezorientat intr-o parte,evitand privirea brunetului.